Adicţii

        

     Adicţia este definită ca un comportament compulsiv, lipsit de auto-control, în ciuda consecintelor negative serioase. Persoana cu comportament adictiv îşi focalizează treptat atenţia spre obţinerea, folosirea drogurilor sau alcoolului, în ciuda îmbolnăvirii, ruperii relaţiilor de prietenie, precum şi a eşecului în viaţă. Această atitudine poate fi interpretată greşit de către familie ca fiind o atitudine de autodistrugere.  Important este riscul crescut al recăderilor, chiar şi după o perioadă mare de abstinenţă, fiind accentuată de 2 factori: stressul şi semnalele mediului înconjurator - extern sau intern - gândurile intruzive repetitive, de căutare a drogurilor în permanenţă, ce sunt prezente şi în tulburarea obsesiv-compulsivă.

     Vorbim despre adicţii referindu-ne la următoarele:

      • Alcool;
      • Sedative, hipnotice, anxiolotice;
      • Amfetamine;
      • Cocaină;
      • Canabis;
      • Halucinogene;
      • Fenciclidină;
      • Inhalante;
      • Cafeină;
      • Nicotină;
      • Steroizi anabolizanţi;
      • Etnobotanice.

     Toate aceste substanţe pot determina abuz şi dependenţă, intoxicaţii, tulburări psihopatologice (sevraj, delirium, tulburări psihotice, tulburări amnestice), dar şi tulburări  somatice grave cu evoluţie spre exitus.

     Spre exemplu complicaţiile consumului de alcool sunt multiple, începând cu cele de ordin psihiatric şi sfârşind cu cele somatice:

     Beţia acută se manifestă prin euforie, dezinhibiţie comportamentală, verbală, labilitate emotională, tulburări de coordonare a vorbirii şi mişcărilor.

     Sevrajul necomplicat se manifestă prin apariţia unor semne fizice şi simptome subiective la un dependent şi are loc la întreruperea bruscă a consumului. Se instalează o stare de anxietate acută care apare la cel mult 12 h de la întreruperea consumului (frecvent chiar la trezire dimineaţa), se accentuează la 48-72h de pauză şi se reduce progresiv la 4-5 zile. Poate asocia transpiraţii, frecvenţă cardiacă crescută, respiraţii frecvente sau semne gastrointestinale ca anorexie, greaţă, vomă. Anxietatea este semnul predominant asociind disforie, insomnie, coşmaruri.

     Sevrajul complicat cu delirum tremens, crize epileptice este mai rar întâlnit, cam 1% din alcoolici trecand prin asa ceva.

     Sindromul alcoolic fetal este dat de efectele asupra fătului cauzate de consumul de alcool pe perioada sarcinii. Greutatea scăzută la naştere, dezvoltarea postnatală redusă, crize de epilepsie, afectarea neurologică, aplatizarea regiunii frontale a feţei, îngustarea filtrumului (spatiul dintre buza superioară şi nas), deficite de atenţie şi intelectuale, microcefalie, dificultăţi de învăţare, tulburări de comportament conturează tabloul copilului nascut dintr-o mamă alcoolică.

     Complicaţiile digestive privesc ficatul şi aparatul gastro-intestinal. Chiar şi abuzul de weekend poate genera steatoza hepatică (ficat gras), cu ficat mărit şi palpabil. Riscul de pancreatită este de asemeni crescut. Esofagita, gastrita pot antrena hemoragii digestive, iar ciroza se poate complica cu rupturi de varice esofagiene.

     Complicatiile cardiovasculare şi cerebrovasculare: pot apărea hipertensiune, creşterea trigliceridelor şi colesterolului, coronaropatii, cardiomiopatia alcoolică, cu tulburări grave de ritm, microhemoragii în vasele cerebrale, risc considerabil de accident vascular cerebral.

     Complicaţiile hematologice constau în scăderea numărului de leucocite, scăderea imunităţii, creşterea volumului eritrocitar mediu, recunoscut ca marker biologic al consumului.

Complicaţiile neurologice : encefalopatia hepatică cu confuzie, agitaţie, alterări de personalitate, neuropatie periferică, degenerare cerebeloasă, demenţa alcoolică în stadiile tardive.

     Tratamentul vizează complicaţiile date de consum precum si reabilitarea psiho-socială pe termen lung care are ca obiectiv prevenirea recăderilor după perioade mai lungi sau mai scurte de abstinenţă. Ajutorul apropiaţiilor este imperios pentru că printre efectele provocate de alcool, lipsa controlului şi a voinţei împinge la a consuma cat mai mult, făcându-ne incapabili să vedem în oglindă distrucţiile pe care această licoare le are asupra corpului nostru.

     Tratamentul este atât psihofarmacologic, cât şi nonfarmacologic (psihoterapie individuală şi de grup), dar şi somatic.