Demenţa

    

    Demenţa reprezintă o boală caracterizată printr-o deteriorare cognitivă globală, care implică un declin faţă de nivelul anterior de funcţionare şi care asociază o gamă largă de simptome psihice, psihologice şi comportamentale. Funcţiile afectate īn mod obişnuit īn demenţe sunt: memoria, capacitatea de īnvăţare, atenţia, orientarea, calculul, limbajul, gāndirea şi judecata. Aceste tulburări ale funcţiilor cognitive sunt uneori precedate şi aproape īntotdeauna īnsoţite de tulburări ale controlului emoţional, modificări ale personalităţii, simptome psihiatrice (apatie, depresie, tulburări psihotice) şi tulburări comportamentale. 

    Demenţele sunt afecţiuni frecvente, riscul de īnbolnăvire peste 65 de ani este de circa 10%. Peste vārsta de 85 ani riscul poate atinge 46%.

    Tipuri de demenţă:
                     Boala Alzheimer;
                     Demenţa vasculară (urmare a frecventelor accidente vasculare de diferite dimensiuni şi localizări);
                     Demenţa asociată bolii Parkinson;
                     Demenţa cu corpi Lewy;
                     Demenţe mixte (degenerative īn boala Alzheimer asociată cu boala cerebrovasculară sau boli sistemice, boli metabolice);
                     Demenţa fronto-temporală Pick.
    Alte tipuri de demenţă secundară (vasculite sistemice, encefalite, meningite, traumatisme cranio-cerebrale, boli metabolice īn diabetul zaharat, boli neoplazice, etc).

    Boala Alzheimer
    Boala Alzheimer este o boală degenerativă progresivă a creierului ce distruge gradat memoria, capacitatea de judecare, atenţa, orientarea ,comunicarea şi efectuarea activităţiilor zilnice. Īn timp ce boala avansează pot apărea modificări ale personalităţii, stări de nelinişte, agitaţie sau agresivitate halucinaţii, idei delirante. 

    Simptome:
    Boala Alzheimer progresează īn timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime pānă īn faza avansată a bolii, alte persoane pierd capacitatea de a desfăşura activităţi zilnice īncă de la īnceputul bolii.
    Persoanele care suferă de boala Alzheimer pot avea probleme de pierdere a orientării, pierderea capacităţii de a iniţia anumite activităţi, probleme īn a-şi aduce aminte ce zi este sau ce au māncat, recunoaşterea persoanelor familiare. De regulă familia nu observă primele simptome ale bolii, deoarece sunt schimbări usoare de comportament şi personalitate ce sunt considerate parte normală a imbătrānirii. Cu timpul aceste simptome se agravează şi īncep să afecteze īndeplinirea activităţilor zilnice. Pe măsură ce boala evoluează apar schimbări vizibile, persoana are dificultăţi la citit, scriere şi calcul, probleme de gāndire logică, tulburări de dispoziţie accentuate, dificultăţi īn păstrarea echlibrului, dificultăţi de mers, stări confuzive. Persoanele pot pierde noţiunea timpului, pot să fie dezorientaţi ,să nu īşi dea seama unde sunt şi să se rătăcească chiar şi īntr-un loc cunoscut.

    Investigaţii
    Dacă familia sau prietenii suspectează o persoană că ar avea boala Alzheimer trebuie să apeleze la un medic specialist psihiatru. Diagnosticul de boală Alzheimer se pune după eliminarea altor posibile boli. Cel mai adesea, sub un tratament bine ales starea pacientului se ameliorează.
    Boala Alzheimer este diagnosticată īn urma istoricului medical şi examenului fizic. Adiţional se fac examinări ale statusului mental şi evaluarea stării de sănătate mentală. De obicei este indicat ca īn timpul examinării să fie prezent şi un membru al familiei sau o persoană apropiată pacientului. Acesta poate da detalii asupra vieţii de zi cu zi a pacientului, memoria acestuia şi modificările de personalitate.

    Evaluarea presupune o discuţie pe care medicul o poartă cu bolnavul şi familia acestuia, discuţie care constă īn următoarele :

    • evaluarea istoricului medical al pacientului - foarte imortant īn stabilirea cauzalităţii bolii de memorie (demenţa);
    • examenul obiectiv pe aparate şi sisteme cu stabilirea stării de sănătate prezente la momentul examinării;
    • evaluarea stării nutriţionale;
    • evaluarea cognitivă - efectuarea unui număr de teste specifice care apreciază cantitativ prezenţa tulburărilor caracteristice bolii de memorie;
    • stabilirea necesarului de investigaţii de laborator şi imagistice necesare precizării gradului de boală şi a bolior asociate computer tomograf;
    • definitivarea diagnosticului şi stabilirea tratamentului adecvat, individualizat fiecărui pacient şi al programului de reabilitare;
    • Consilierea psihologică a familiei - cuprinde date legate de bolile pacientului, stadiul bolilor şi atitudinea pe care familia trebuie să o adopte faţă de pacient şi de nevoile acestuia.

    Tratament
    Īn prezent, nu există tratament pentru vindecarea bolii Alzheimer. Totuşi, există la ora actuală două clase de medicamente care pot ameliora simptomele şi chiar īncetini evoluţia bolii. Acestea sunt susţiunte de un pogram national, eliberāndu-se gratuit cu aprobare de la Casa Naţională de Asigurări.

     1. Inhibitori de acetil-colinesterază:
               Donepezil (Aricept , Aricept Evess);
               Galantamină (Reminyl);
               Rivastigmină (Exelon).

     2. Antagonişti NMDA - Memantină (Ebixa)
         Sunt utilizate medicamente adjuvante:
              Cerebrolysin - utilizat īn prevenţie şi īn formele uşoare sau moderate de boală de memorie;
              Extract de Gingko Biloba - utilizat īn prevenţie şi īn formele uşoare şi medii de boală de memorie;
              Medicaţie psihiatrică - īn cazul formelor de boală de memorie cu tulburări de comportament;
              Vitamino-terapia şi antioxidantele utilizate īn principal īn prevenţie dar şi īn formele uşoare de boală de memorie;
              Medicaţia patologiei asociate.