Depresia este o boală a creierului cu implicare multisistemică, ce se manifestă printr-o tristeţe excesivă, pierderea plăcerii şi bucuriei pentru viaţă, lipsa de speranţă asociată cu nelinişte. îngrijorare şi/sau o reducere a activităţii psihomotorii.
Depresia apare atât la bărbaţi, cât şi la femei şi poate avea caracter cronic sau recurent, influenţând în mod negativ calitatea vieţii pacientului.
Depresia majoră (endogenă sau unipolară) se caracterizează prin perioade de remisie şi de recidivă. Frecvenţa ei este de 15-17% în populaţia din România, fiind de două ori mai des întâlnită la femei. Vârsta medie de apariţie a depresiei este la 25-35 de ani, însă se poate instala indiferent de vârstă sau de categoria socială. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii incidenţa acestei afecţiuni este în creştere, până în anul 2020 se estimează că se va situa pe locul al doilea după bolile cardiovasculare.
Evenimentele de viaţă fac din ce în ce mai multe cazuri de depresie. Lipsa suportului financiar (tot mai puţine locuri de muncă şi acelea prost plătite), lipsa suportului familial (tot mai multe divorţuri, familii separate din cauza emigrării pentru a face bani), imposibilitatea satisfacţiei profesionale (studenţi absolvenţi de facultăţi care nu-şi găsesc de lucru în domeniu, medici care nu îşi pot desfăşura activitatea medicală din lipsa aparaturii în spitale sau lipsa posturilor vacante) toate aceastea coroborate duc la un dezechilibru al propriului eu, al sistemului emoţional şi implicit la apariţia depresiei.
Persoana care are depresie se poate simţi lipsită de speranţă, tristă sau nu mai poate simţi plăcere în aproape nimic din ceea ce face. Se poate simţi epuizată, dărâmată sau descurajată, plânge uşor. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la început. Poate fi dificil de recunoscut că simptomele pot avea legătură intre ele şi că persoana respectivă ar putea avea depresie.
Simptomele care apar în mod frecvent în depresie, pot fi:
- - dureri de cap şi alte dureri cu diferite localizări;
- - probleme digestive, inclusiv constipaţie şi diaree;
- - pierderea interesului în activitatea sexuală sau incapacitatea de a mai avea o viaţă sexuală activă;
- - sentimente de anxietate sau de îngrijorare fără un motiv evident;
- - autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie;
- - lipsa mişcării sau a vorbirii timp de ore întregi;
- - mâncatul excesiv şi câştigul în greutate, care apar mai frecvent decât pierderea poftei de mâncare;
- - creşterea duratei de somn, mai frecventă decât insomnia;
- - plâns facil, mânie, stare generală proastă, împreună cu anxietate şi stare de tensiune interioară;
- - uneori, o senzaţie de îngreunare a braţelor sau a picioarelor;
- - sensibilitate excesivă la rejecţie (respingere).
Este deosebit de importantă recunoaşterea din timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectivă să poată primi un tratament corespunzător cât mai devreme posibil.
Principala cauză a suicidului este depresia şi este important ca societatea să Înţeleagă că depresia este o boală care trebuie identificată şi tratată la timp şi într-un mod cât mai eficace. La nivel mondial în fiecare an, aproximativ un milion de oameni mor în urma tentativelor suicidare. Este vorba de aproximativ 3% din totalul deceselor, fiind o problemă majoră de sănătate publică cu un imens impact social, familial şi economic. La noi în ţară. potrivit raportului Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici, în 2004 a existat un număr de 2.720 de sinucideri, în 2005 un număr de 2.918 de victime, iar în anul 2006 şi-au luat viaţa 3.187 de români.
Conform statisticilor, numărul sinuciderilor a fost mai mare decât cel al victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere. De fapt, la nivel mondial numărul sinuciderilor la adulţi depăşeşte numărul deceselor cauzate de criminalitate sau război. Dar decesele legate de suicid sunt doar o parte a problemei tentativei suicidare fiind în mod clasic estimate de 10-20 de ori mai frecvente comparativ cu sinuciderile, în special dacă vorbim de femeile tinere. Tentativele suicidare au un grad variabil de gravitate, letalitate şi, implicit, de intenţionalitate. astfel că nu toate aceste tentative indică o afectare sau o tulburare mentală severă.
Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifică cu vârsta:
- - semnele prevestitoare ale suicidului la copii şi adolescenţi pot fi: preocuparea în legătură cu moartea sau suicidul sau ruperea recentă a unei reiaţii;
- - semitele prevestitoare ale suicidului la adulţi pot include: abuzul de alcool sau de altă substanţă, pierderea recentă a slujbei sau divorţul;
- - semnele prevestitoare ale suicidului la vârstnici pot cuprinde: moartea recentă a partenerului de viaţă sau diagnosticarea de curând cu oboală severă, care ii poate scurta durata de viată.
Majoritatea persoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere profesională sau o combinaţie a celor două.
Este deosebit de importantă stabilirea unei relaţii terapeutice confortabile şi de durată cu medicul curant pentru a se putea trata depresia.
Medicul specialist care poate diagnostica şi poate trata depresia este medicul psihiatru. Deşi diagnosticul de depresie poate fi recunoscut de medicul internist şi medicul de familie, doar medicul psihiatru poate stabili în schimb cât de mult este afectată persoana respectivă de starea depresivă pe care o are şi dacă au fost sau sunt prezente idei de sinucidere.
În România, din păcate, mai puţin de o treime din persoanele cu depresie urmează un tratament. Suntem tributari unor prejudecăţi cu consecinţe nefaste asupra persoanelor dragi care suferă de depresie. Fiecare dintre noi ar trebui să ştie însă că "Nu este doar o închipuire, depresia chiar doare!"
Dr. Ramona Licurici
Medic specialist psihiatrie
Articol Gazeta de Sud
