MEDICATIA TIMOREGLATOARE

      Aceasta medicatie este utilizata in psihiatrie pentru tulburarile de dispozitie si tratamenutul tulburarii afective bipolare.


Timostabilizatoarele si modalitatile lor de actiune:

Substanta

Mecanism de actiune

• Litiu


• Carbamazepina

 

• Valproat


• Lamotrigina


• Creşterea activităţii Na+ K+ ATP-azei, scăderea sintezei IP şi a mobilizării calciului intracelular.

• Inhibiţia canalelor electrice de Na, K şi Ca (canalele L); proprietăţi antagoniste GABA-ergice, adrenergice şi glutamat-ergice.


• Creşterea efluxului de Na, inhibiţia canalelor de Na şi Ca, proprietăţi indirecte GABA-ergice şi serotoninergice.
 
• Creşterea efluxului de Na, inhibiţia canalelor de Na şi Ca, inhibiţia eliberării glutamatului şi amplificarea GABA.

 


     1. Litiul

      Pentru utilizarea litiului şi a sărurilor de litiu sunt necesare următoarele:
           • Iniţierea tratamentului nu va fi făcută la nivelul asistenţei primare;
          • Iniţierea tratamentului va fi făcută în condiţii de spitalizare şi monitorizare, necesitând informarea sub semnătură a pacientului şi aparţinătorilor asupra faptului că este un tratament de lungă durată cu riscuri ce vor fi conturate, iar pentru prevenirea acestora este nevoie de aderenţă, complianţă şi o alianţă terapeutică de bună calitate, insistându-se pe monitorizarea nivelului sanguin al litemiei;
          • Monitorizarea litemiei, valoarea normală fiind de 0.6-0.8 mmol/litru;
          • Monitorizări suplimentare: funcţia tiroidiană, rezerva de sodiu, funcţia renală (uree, creatinină); 
          • Nu se asociază cu inhibitori de acetilcolinesterază, diuretice şi substanţe antiinflamatoare nonsteroidice;
          • Sindromul diareic poate constitui primul semn al sindromului neurotoxic indus de litiu, asociind parestezii, ataxie, tremor şi alterarea stării de cogniţie, episoade confuzionale. Semnele neurologice ale sindromului neurotoxic impun evaluare permanentă;
          • Apariţia sindromului neurotoxic, chiar a „schiţei sindromului neurotoxic“ impun sistarea medicaţiei şi asistenţă specializată în condiţii de spitalizare;
          • Pacientul şi familia acestuia (persoana de îngrijire) vor fi informate şi vor atenţiona echipa medicală în condiţiile unui tratament cu litiu pe termen lung atunci când pacientul prezintă diaree sau vomă, modificarea statusului neurologic. Se impune o bună hidratare permanentă a tratamentului, evitarea imobilizării pe termen mediu, sau prezenţa unei stări infecţioase (ex. pneumonie, acompaniată de febră şi transpiraţii profuze);
     Doza mg/zi 900-2400 (acut) 400-1200 (de întreţinere)


     2. Carbamazepina
     Pentru utilizarea carbamazepinei sunt necesare următoarele:
          • Iniţierea tratamentului va fi făcută la indicaţia medicului specialist;
          • Se recomandă creşterea graduală a dozelor în vederea reducerii riscului de ataxie;
          • După cel puţin 4 săptămâni de tratament dozele se vor reduce treptat;
          • Se monitorizează posibila interacţiune cu alte substanţe (ex. contraceptivele orale), carbamazepina având cel mai mare potenţial de interacţiune dintre substanţele utilizate în terapia tulburării bipolare. Cea mai puternică interacţiune cu efect defavorabil este cea cu olanzapina.

     Dozele recomandate în tratamentul tulburării bipolare episod acut sunt de 600-1200 mg/zi, iar în întreţinere 400-600 mg/zi. Comprimatele CR de carbamazepină ating concentraţiile plasmatice maxime de substanţă activă în 24 de ore. Nivelul plasmatic eficace al carbamazepinei trebuie să depăşească 7mg/l la o doză terapeutică >600 mg/zi. (Taylor, 1997) Capsulele de carbamazepină cu eliberare prelungită au eficacitate similară cu comprimatele de carbamazepină standard în tulburarea bipolară (Weisler, 2006).
     Doza mg/zi 600-1200 (acut) 400-600 (de întreţinere)

     3. Valproat şi sărurile de acid valproic
     Pentru utilizarea acidului valproic şi a sărurilor de acid valproic sunt necesare următoarele
           • În condiţiile iniţierii tratamentului cu doză înaltă, pentru menţinerea eficacităţii se recomandă ca după cel puţin 4 săptămâni de tratament dozele să fie reduse treptat;
          • Riscuri pentru tulburări hepatice şi sanguine (discrazie), impun monitorizare, iar în prezenţa alterării acestora se impune stoparea medicaţiei.
          • Unele studii relatează creştere în greutate ce poate fi potenţată sau adăugată creşterii în greutate produsă de unele medicamente antipsihotice utilizate în tratamentul tulburării bipolare, necesitând monitorizare;
          • Un efect advers semnalat rar dar care scade semnificativ complianţa este potenţialul valproatului de a produce alopecie si sdr. Ovar polichistic la femeile aflate in perioada fertila.

     Dozele recomandate în tratamentul tulburării bipolare pentru preparatele standard sunt de 1200-2400 mg/zi în cursul tratamentului episoadelor acute, iar în tratamentul de întreţinere 600-1200 mg/zi


     4. Lamotrigina
     Se prezintă sub formă de tablete de 25mg, 50mg şi 100mg, precum şi sub formă de tablete dispersabile şi masticabile de 2mg, 5mg, 25mg şi 100mg.
     Indicaţia recunoscută în tulburarea bipolară pentru lamotrigină se referă la persoane peste 18 ani, pentru prevenţia episodului depresiv şi în tulburarea depresivă bipolară. Nu are eficacitate în tratamentul şi prevenţia episodului maniacal sau în tulburarea depresivă din cadrul tulburării bipolare de tip II. Utilizarea lamotriginei impune monitorizarea asocierii cu alte substanţe datorită faptului că metabolizarea lamotriginei se realizează prin intermediul UDP-glucuronyl-transferazei, inhibiţia acesteia determinând riscul de toxicitate şi efecte adverse, iar activarea acestei enzime conduce la necesitatea creşterii dozelor pentru obţinerea efectului terapeutic.
     Doza medie recomandată în tulburarea bipolară este de 200mg/zi în monoterapie.

     Pentru utilizarea lamotriginei sunt necesare următoarele:
          • Iniţierea tratamentului va fi făcută de medicul specialist în doze progresive, conform algoritmului recomandat de producător;
          • La iniţierea tratamentului pacientul va fi informat asupra riscurilor de apariţie a rashului şi sindromului Steven-Johnson precum şi a riscului de asociere cu unele substanţe contraceptive. Apariţia rashului impune asistarea pacientului de către specialist;
          • Oprirea tratamentului se va face de asemeni gradat, pe parcursul a cel puţin 4 săptămâni.
     Doza mg/zi 200-300


     5. Clonazepam
    
Acţionează în principal datorită proprietăţilor serotoninergice şi prin facilitarea acţiunii GABA-ergice, activând receptorii GABA-B. Dozele indicate în tratamentul tulburării bipolare sunt de 2-8mg/zi în episodul maniacal acut şi de 1-4 mg/zi în tratamentul de întreţinere. Riscul de dependenţă, sindromul de discontinuitate, potenţarea riscului pentru sindrom serotoninergic şi agravarea deficitelor cognitive limiteazî utilizarea clonazepamului mai ales în tratamentul de întreţinere.
     Doza mg/zi 6-24 (acut) 2-8 (de întreţinere)

aaaaaaaaaaaaiii